|
Determinantii genetici ai raspunsului la clopidogrel si frecventa evenimentelor cardiovasculare |
|
 Dubla terapie antiagregantã cu aspirinã și clopidogrel este, actualmente, o recomandare curentã în prevenția evenimentelor aterotrombotice la pacienții cu antecedente de infarct miocardic.În ciuda utilizãrii respectivei terapii, existã un numar de bolnavi la care reapar evenimente
ischemice, ceea ce sugereazã o variabilitate individualã a rãspunsului la clopidogrel. Studiul prezentat și-a propus sã stabileascã dacã polimorfismele genice deja identificate, ale genelor ce moduleazã absorbția (ABCB1), activarea metabolicã (CYP3A5) și activitatea biologicã (P2RY12 și ITGB3) a clopidogrelului s-au asociat, pe parcursul unei perioade de urmãrire de un an, cu deces sau cu evenimente ischemice (subiecți din Registrul Francez de Infarct Miocardic Acut cu sau fãrã supradenivelare de segment ST-FAST-MI). Obiectivul primar a fost reprezentat de decesul de orice cauzã, infarctul de miocard sau accident vascular cerebral. Au fost evaluați 2 208 pacienți. Doza medie de încãrcare pentru clopidogrel a fost de 300 mg/zi, iar doza medie de întreținere, de 75 mg/zi. 225 de participanți au decedat și 94 au avut un infarct miocardic sau un accident vascular. Spre deosebire de pacienții fãrã reacții adverse, cei care s-au confruntat cu asemenea neajunsuri erau mai vârstnici, aveau frecvent istoric de hipertensiune arterialã, diabet, infarct de miocard, angioplastie coronarianã, accident vascular sau insuficiențã cardiacã, dar mult mai rar antecedente de terapie de reperfuzie prin angioplastie coronarianã primarã ori fibrinolizã. Alelele variante ale celor douã gene candidate, implicate în absorbția și metabolismul clopidogrelului (ABCB1 și CYP2C19), sunt asociate cu o ratã mai mare de evenimente cardiovasculare. În plus, s-a dovedit cã, la pacienții care au efectuat angioplastie pe parcursul spitalizãrii, comparativ cu cei care nu au suferit o atare intervenție, prezența a douã variante alelice ale CYP2C19, nu și ale ABCB1, determinã augmentarea, cu un factor de 3,6, a frecvenței evenimentelor cardiovasculare. Este important de menționat faptul cã, între subiecții cu variante alelice ale genelor legate de clopidogrel și cei care nu le aveau, nu s-au înregsistrat diferențe semnifcative în ceea ce privește profilul factorilor de risc sau tipul de tratament.
N Engl J Med 2009;360:363-75
|
