![]()
|
 Oricine a avut un hamster ştie că micuţul animal petrece o mulţime de timp dormind şi depinde din punctul dumneavoastră de vedere dacă acesta este un lucru bun sau rău. Cu cât mai mic este un animal, cu atât mai multă nevoie are de somn, şi astfel devine de înţeles de ce hamsterul are nevoie de 18 până la 20 de ore de somn, în timp elefanţii "îşi fac plinul de somn" cu doar 3-4 ore. Se pare însă că unele animale nu dorm deloc, cel puţin nu în modul în care oamenii înţeleg somnul.
Aşa se întâmplă în cazul delfinului, unde fiecare emisferă cerebrală a animalului se odihneşte cu rândul, deşi unul din ochii animalului rămâne deschis pe durata acestei activităţi de relaxare, notează în ediţia din 27 octombrie a săptămânalului britanic The Economist.
Astfel de curiozităţi din lumea animalelor au oferit oamenilor indicii în privinţa naturii somnului şi a ceea ce înseamnă el pentru specia umană. De altfel, este deja clar că somnul nu înseamnă doar suprimarea conştiinţei ci şi reorganizarea activităţii neuronale. În timpul somnului, mintea este foarte activă, apărând două stări de somn foarte diferite. Una dintre acestea este NREM, caracterizată de mişcări lente oculare, iar alta este REM, o stare în care sunt caracteristice mişcările rapide oculare. Cele două stări sunt tot aşa de diferite una de alta precum sunt cele două faţă de starea de veghe, astfel încât se poate spune că natura umană are mai degrabă trei stări de a fi decât două, cea de veghe şi cea de somn.
Când oamenii sunt privaţi de somnul, care, de altfel, le ocupă per total o treime din viaţă, ei acumulează o "datorie" de somn, pe care trebuie să o recupereze cât mai repede posibil dacă vor să continue să "funcţioneze". Dacă este suprimată doar REM, fie ca urmare a unor leziuni cerebrale, fie a unor medicamente anti-depresive, s-a constatat că nu apar simptome cognitive şi psihologice. Se pare, prin urmare, că cele două stări de somn descrise anterior au funcţii diferite.
Există mai multe teorii despre starea de somn NREM şi despre reducerea activităţii metabolice din timpul său. Una dintre aceste teorii este că, prin această stare, creierul păstrează energia de care are nevoie în alte momente ale zilei, în acelaşi fel în care funcţionează hibernarea în anumite anotimpuri. Un alt rol, descoperit recent, al NREM, este că această stare de somn permite, la adulţi, creşterea noilor neuroni.
Jerome Siegel de la University of California din Los Angeles, alături de un colectiv de colegi, a sugerat însă o a treia posibilitate, care a fost prezentată în ultimul număr al revistei Nature, şi care interpretează această stare ca având rolul de apărare împotriva presiunii rezultate în urma oxidării. Animalele mai mici au un ritm mai alert al metabolismului, acest lucru generând cantităţi mai mari de molecule extrem de reactive, cum ar fi radicalii liberi. Studiile au arătat că acelor cobai care au fost privaţi de somn le-a crescut această presiune. Siegel a sugerat că animalele cu un metabolism mai alert au nevoie de mai mult somn tocmai pentru a se proteja împotriva acestui tip de presiune, reparând în acelaşi timp daunele făcute.
Starea de somn REM, ocupând 20 la sută din totalul de somn al omului, şi în care activitatea metabolică şi activitatea neuronală rămân la cote înalte, este cea în care oamenii tind să aibă gânduri bizare şi ilogice. Una dintre teoriile vehiculate în privinţa rolului acestei stări este că ea ajută la consolidarea amintirilor. Neajunsul unei astfel de explicaţii este că noi visăm şi lucruri care nu s-au întâmplat, deci nu poate fi vorba doar despre amintiri. Într-adevăr, studii recente au arătat că doar 1,4 la sută din vise refac total experienţe trecute, cel mai adesea în vise apărând fragmente de amintiri. De fapt, amintirile complete apar în vis doar după evenimente traumatice.
Se pare că somnul este o componentă importantă a explicaţiei despre felul în care se formează şi sunt prelucrate amintirile. Un vis despre lucruri recent învăţate ne ajută să ne amintim mai bine respectivele informaţii atunci când avem nevoie de ele. Cu toate acestea, relaţia exactă dintre vise şi memorie rămâne o enigmă. Robert Stickgold de la Harvard Medical School este de părere că amintirile nu sunt reactivate în totalitate, deoarece imaginile luate creierului uman cu ajutorul RMN-ului arată că partea acestuia implicată în amintire este dezactivată în timpul somnului, în special în timpul REM.
Cu toate acestea, notează The Economist, visele se aseamănă de multe ori cu realitatea într-un mod în care ne intrigă. Într-un vis, poţi fi mâncat de un şarpe într-o cadă care arată exact ca aceea din propria-ţi casă, într-un context perfect plauzibil. Poţi să discuţi cu proprietarul şarpelui, poţi să ai chiar senzaţia că eşti înghiţit, menţinându-ţi în acelaşi timp percepţia de conştienţă de-a lungul întregului vis. Ştiinţa se străduieşte în momentul de faţă să înţeleagă aceste lucruri.
Dar oare ce visează hamsterul în timpul orelor sale de somn? S-ar putea însă ca la acest lucru ştiinţa să nu poată răspunde niciodată… |
|
 |
|
