|
Mecanisme patogenice în arterita temporală |
 Arterita giganto-celulară (AGC)(arterita temporală, boala Horton) este o vasculită granulomatoasă a aortei și a ramurilor sale principale. Aceasta apare după 50 de ani și se asociază adesea cu polimialgia reumatică. Etiologia și patogeneza AGC sunt necunoscute, dar este mai probabil mediată imun celular. Prezența limfocitelor T CD4 activate cu fenotip Th1 și activarea monocitelor
cu secreție de enzime citolitice și de citokine consecutiv, este sugestivă pentru o infecție care să amorseze mecanismele imune. Îmbătrânirea modifică repertoriul limfocitului T și funcțiile macrofagelor, în special la cei predispuți genetic, probabil prin prezența fenotipului HLA DR4 asociat AGC. Cauza predilecției pentru aorta și ramurile sale este necunoscută. Histologic AGC este o panarterită segmentară, iar infiltratul inflamator este mononuclear, cu limfocite și macrofage. Sediul de inițiere al procesului este adventiția, la nivelul emergenței vasa vasorum. Inflamația este centrată la nivelul laminei elastice externe și interne ale tunicii medii.Testele biologice relevă o reacție de fază acută cu accelerarea marcată a VSH, anemie, leucocitoză moderată, trombocitoză reactivă. Se pot detecta niveluri crescute ale enzimelor hepatice de colestază și citoliză. Biopsia temporală este explorarea de elecție pentru diagnostic.
AGC are o evoluție potențial autolimitantă. În absența tratamentului, morbiditatea este însa mai mare, cele mai redutabile complicații sunt cecitatea, accidentele vasculare cerebrale și dosecția de aortă.
|
