|
Miopatia indusă de statine |
 Aproximativ 1,5-3% dintre utilizatorii de statine din trialurile controlate randomizate și pânã la 10-13% dintre participanții la studiile clinice prospective au dezvoltat mialgie. Tabloul clinic al miopatiei induse de statine include mialgia, miozita, rabdomioliza și creșterea asimptomaticã a
concentrației creatinkinazei. Simptomele miopatiei induse de statine includ astenia, mialgia, contractura muscularã, scãderea forței musculare, crampele nocturne și durerile la nivelul tendoanelor. Simptomatologia muscularã tinde sã fie proximalã, generalizatã și agravatã de exercițiu. Nu se cunoaște mecanismul miopatiei induse de statine. O ipotezã ar fi cã modificarea sintezei colesterolului duce la modificãri ale acestuia în membrana miocitelor, ceea ce determinã modificarea reacțiilor de la nivelul membranei. Cu toate acestea, afecțiunile ereditare legate de sinteza colesterolului, ce duc la scãderea concentrației lui, nu sunt asociate cu miopatia. Un alt mecanism propus este alterarea sintezei compușilor implicați în sinteza colesterolului - mai ales deficitul de coenzima Q10 -, ceea ce poate duce la modificarea activitãții enzimatice în mitocondrie. Deși la pacienții care iau statine au fost observate niveluri serice scãzute de coenzima Q10, concentrațiile de la nivel muscular nu au dovedit același model constant. Un al treilea mecanism propus este depleția de isoprenoide - lipide, care sunt produsul cãii hidroximetil-glutaril coenzima A reductaza și care împiedicã apoptoza miofibrilelor. Dovezile din trialuri controlate randomizate cu un protocol de calitate aratã cã miopatia se coreleazã, în cea mai mare mãsurã, cu doza de statine și este independentã de reducerea nivelului de LDL-colesterol. Factorii ce influențeazã farmacocinetica statinelor, ducând la creșterea concentrației medicamentelor în sânge sau în țesuturi, pot predispune la miopatie. Deși dovezile aratã cã existã o legãturã între creșterea nivelului de statine serice și acuzele musculare, nu a fost demonstratã nici o corelație directã între concentrațiile intramusculare de statine și miopatie. Experimentele in vitro și in vivo sugereazã cã statinele lipofilice (de exemplu, simvastatin, atorvastatin, lovastatin) au o probabilitate crescutã de a produce efecte musculare, comparativ cu agenții relativ hidrofilici (ca pravastatin, rosuvastatin și fluvastatin). Așadar, este prudent sã se utilizeze un agent mai hidrofilic la bolnavii cu afecțiune muscularã preexistentã.
BMJ 2008;337:a2286
|
