|
Noi implicații pentru tratamentul neuroboreliozei |
 Boala Lyme este o afecțiune multisistemică determinată de infecția cu Borrelia burgdoferi transmisă prin mușcătura de căpușă. Afectarea sistemului nervos central-neuroboreliza- poate lua mai multe forme: meningită, nevrită, radiculonevrită, encefalopatie, etc. Sindromul post-Lyme se definește ca o combinație de simptome:oboseală cronică, dureri musculo-scheletale, acuze
neuropsihiatrice, în absența unor date clinice sau paraclinice care să obiectiveze inflamația SNC. Datele existente până în prezent, concluzionează că, atât la adulți, cât și la copii, neuroborelioza răspunde bine la penicilină, ceftriaxonă, cefotaxină și doxicilină. Probabilitatea apariției unor sechele neurologice după tratament cu Doxicilină este redusă. Afectarea parenchimatoasă, manifestările neurologice severe sau eșecul terapiei orale impun tratament parenteral. Unii autori recomandă determinarea de rutină a LCR la pacienții cu boală Lyme care dezvoltă pareză de nerv facial. Nu sunt date sufieciente care să susțină un rol benefic determinant al corticoterapiei la pacienții tratați cu neuroborelioză cu antibiotice corespunzătoareLa copii, cele mai frecvente manifestări neurologice ale bolii sunt pareza de nerv facial și meningita. Atât tratamentul cu Penicilina G i.v, cât și cel cu Ceftraxonă s-au dovedit eficace.
Antibioticele nu au influențat în studii dublu-orb placebo-controlate, calitatea vieții, depresia, oboseala cronică și manifestările cognitive.
Revista de reumatologie, vol XVII, nr. 2:116: 2008
|
