|
O nouă abordare a educației medicale continue |
 Educația medicalã continuã (EMC) a ajuns sã fie atât de puternic dependentã de sprijinul financiar oferit de companiile farmaceutice și de cele producãtoare de aparaturã medicalã, încât fundamentele etice și reputația profesiei medicale ar putea fi compromise.
În țãrile industrializate, asemenea companii finanțeazã mai mult de jumãtate din programele de EMC, ceea ce s-a dovedit cã poate sã influențeze alegerea temelor de studiu și sã conducã atât la supraestimarea elementelor pozitive ale anumitor intervenții chirurgicale și minimalizarea efectelor adverse ale acestora, cât și la influențarea modului în care medicii prescriu medicamente. Pentru a reduce riscul apariției unui conflict de interese în cadrul EMC, s-a propus ca sponsorii sã nu influențeze în nici un fel alegerea conferențiarilor și a temelor științifice. În plus, furnizorii programelor de educație continuã și conferențiarii implicați în desfãșurarea lor ar trebui sã comunice auditoriului date cu privire la sprijinul financiar de care beneficiazã. O asemenea informare, însã, nu protejeazã organizatorii, conferențiarii și cursanții fațã de riscul influențãrii invizibile exercitate de companiile farmaceutice. Este necesar ca autoritãțile medicale naționale sau locale, în colaborare cu organizațiile profesionale și societãțile științifice, sã identifice o listã de obiective educaționale esențiale pentru EMC. Obiectivele respective, determinate prin evaluarea corectã a cerințelor reale, ar trebui sã fie stabilite în așa fel încât sã aibã drept efect îmbunãtãțirea practicii și serviciilor medicale. De asemenea, este de dorit ca ele sã fie specifice pentru fiecare categorie de personal medical în parte. Vor fi finanțate numai acele activitãți educaționale ale cãror țeluri se regãsesc pe lista obiectivelor esențiale. Fiecare instituție de sãnãtate ar trebui sã aloce un procent din bugetul sãu activitãților de EMC. Acel procent ar urma sã fie utilizat numai pentru îndeplinirea acelor țeluri ce se regãsesc în lista obiectivelor esențiale identificate de autoritãțile medicale și, mai ales, pentru instruirea în cadrul instituțiilor respective și pentru activitãțile destinate grupurilor mici. Autoritãțile medicale naționale ar trebui sã creeze un birou central pentru învãțare online și sã identifice tipul de activitãți educaționale compatibile cu un atare tip de instruire. Cursurile electronice care încorporeazã obiectivele educaționale esențiale pot sã primeascã finanțare și sã fie puse la dispoziția întregului personal medical în mod gratuit. În Italia, Ministerul Sãnãtãții și Agenția Naționalã a Medicamentului au pus la punct sursã gratuitã de informații online, bazatã pe Clinical Evidence, și au oferit, pânã la sfârșitul anului 2007, cursuri de educație continuã pentru peste 26 000 de doctori și 56 000 de asistente. În Marea Britanie existã câteva modele interesante de învãțare online, precum doctors.net.uk și BMJ Learning, care au dovedit cã internetul poate fi folosit pentru o dezvoltare profesionalã continuã de bunã calitate. În plus, videoconferințele sunt și ele o modalitate utilã de realizare a discuțiilor cu alți medici. În concluzie, dacã s-ar materializa o abordare a educației medicale continue care sã se bazeze în mai mare mãsurã pe dovezi, nu numai cã activitãțile educaționale ar fi mai ieftine, dar nici n-ar mai fi nevoie de sprijin financiar din partea companiilor farmaceutice. Este un motiv suficient de bun pentru a încerca o schimbare a educației continue. Pacienții au încredere în competența și onestitatea noastrã. Ce s-ar întâmplã dacã ar bãnui cã educația noastrã continuã n-ar viza doar îmbunãtãțirea competențelor noastre clinice, ci și promovarea unor interese comerciale? Oamenii ar trebui sã fie siguri cã marketingul și piața nu pot submina preocuparea medicilor fațã de interesele pacienților și fațã de integritatea științificã.
BMJ 2008;337:a973
|
